Acatistul Sfântului Cuvios Iosif Isihastul

Prăznuit: 28 august

Condacul 1. Al isihiei iubitor și dascăl preacercat, al rugăciunii ne-ncetate strălucit lucrător, te cunoaștem, Iosife Cuvioase. Cere har pentru cei ce cu trezvie-ți urmăm, cântând și grăind: Bucură-te, vas ales al Duhului!

Icosul 1. Ales din pântece fost-ai, Cuvioase Părinte, de vederi dumnezeiești despre tine învrednicindu-se bine-credincioasă maica ta. Vas de cinste Împăratului făcându-te și prin slujirea ta bineplăcând Lui, mulțime de credincioși a cunoscut harul lui Dumnezeu prin tine. Pentru aceasta îți cântăm:

• Bucură-te, din părinți evlavioși rod curat;
• Bucură-te, că bineplăcut Domnului te-ai arătat;
• Bucură-te, cel ce din pruncie ai deprins smerenia;
• Bucură-te, că te-ai împodobit și cu milostenia;
• Bucură-te, că viața ta a fost neîncetată osteneală;
• Bucură-te, că astăzi ești a oamenilor și a îngerilor fală;
• Bucură-te, că și cu ascultarea te-ai împodobit;
• Bucură-te, că în privegherea de toată noaptea duhovnicește te-ai întărit;
• Bucură-te, că ai dorit neîncetata rugăciune;
• Bucură-te, că ostrovul Paros se laudă cu tine;
• Bucură-te, pildă a virtuților pentru obștea drept-măritorilor;
• Bucură-te, canonul și întărirea nevoitorilor;

Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 2. Bine ai chivernisit avuțiile pământești în tinerețea ta, îndestulându-te cu puțin și îmbogățindu-te cu milostenia față de toți, lucrând în ascuns aspra nevoință. În strâmtorare, lacrimi și rea pătimire petrecând, în postire și în privegheri prin munți și prin peșteri, neîncetat cântai Domnului: Aliluia!

Icosul 2. Cu râvnă ai râvnit vieții îngerești, Cuvioase, că încă în lume fiind, la Dumnezeu îți înălțai cugetarea. Pentru dragostea Lui, trupul ți-ai dat nevoințelor și învrednicindu-te de cerești arătări, spre Sfântul Munte te-ai îndreptat, petru care te lăudăm așa:

• Bucură-te, că de dorul Stăpânului te-ai aprins;
• Bucură-te, că setea de El ți-a fost de nestins;
• Bucură-te, că în lume fiind, monahicește petreceai;
• Bucură-te, că îndelunga postire cu dragoste o răbdai;
• Bucură-te, că pentru aspre nevoințe, în munți te-ai ascuns;
• Bucură-te, că râuri de lacrimi Stăpânului în dar ai adus;
• Bucură-te, că privegherea de toată noaptea ai iubit;
• Bucură-te, că patimilor întreaga zi dădeai război necontenit;
• Bucură-te, că akediei te-ai împotrivit cu tărie;
• Bucură-te, că încă din lume ai arătat duhovnicească bărbăție;
• Bucură-te, că neguțătorind patimile trupului, ai virtuților talanți ai agonisit;
• Bucură-te, că în trezvie petrecând, de lucrarea păcatelor ai fugit;

Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 3. De dragostea Stăpânului te-ai rănit și ca un cerb însetat alergai către izvoarele apelor, întreg Muntele Atonului străbătând, căutând cu râvnă să deprinzi viețuirea îngerească de la un povățuitor cercat, că te temeai de primejdia pierzării ce vine celor ce petrec în neascultare și fără dascăl se nevoiesc. Și neodihnit căutând și adăpându-te de la cei pe care îi aflai, te întăreai cântând Domnului: Aliluia!

Icosul 3. Erai doritor de aflarea neîncetatei rugăciuni ce singură se lucrează în inimă, pentru aceea fără încetare o rosteai; iar ca trupul să nu îți dea război, îl domoleai prin postire aspră, îndelungată și privegheri de toată noaptea, vărsând mulțime de lacrimi, rău pătimind prin peșteri și prin pustie, răbdând arșița și frigul, întărindu-te cu povețele cuvioșilor atoniți și cu scrierile filocalice, pentru aceasta îți cântăm așa:

• Bucură-te, de sfințenie iubitorule;
• Bucură-te, de patimi urâtorule;
• Bucură-te, neostenitule lucrător în via Domnului;
• Bucură-te, că prin slăbirea trupului, zdrobeai capul șarpelui;
• Bucură-te, a peșterilor negrăită frumusețe;
• Bucură-te, că patimilor nu arătai blândețe;
• Bucură-te, Cuvioase, care cu râvnă pe pustnicii aghioriți îi cercetai;
• Bucură-te, că părinte duhovnicesc iscusit căutai;
• Bucură-te, de nevoințe iubitorule;
• Bucură-te, al rugăciunii neîncetate căutătorule;
• Bucură-te, pildă a celor ce pe Domnul vor să cunoască;
• Bucură-te, canon al celor ce vor să se mântuiască;

Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 4. Filocalia și viețile sfinților te întăreau în luptele tale, împreună cu scrierile marelui Isaac de unde ai deprins căile care îmbărbătează și sfințesc pe toți cei ce voiesc să afle viața duhovnicească. Și prin râvna ta de a citi dumnezeieștile cuvinte, ca unele ce dau din duhul celor ce le-au alcătuit, cale ne arăți spre a ne îndeletnici cu cercetarea scrierilor sfinte, pentru care îți cântăm: Aliluia!

Icosul 4. Glasul tău ostenit de rostirea rugăciunii s-a odihnit prin primirea darului acesteia în inima ta, unde cu îndulcire și mângâiere a început a se rosti fără încetare. Repejuni de lacrimi au vărsat ochii tăi atunci și adânc te-ai unit cu Domnul în răpire, iar apoi mai cu tărie te-ai ostenit spre a nu pierde Harul ce ți l-a dat. Iar noi, în nesimțire zăcând, cerem dragostea ta după Cel dintru cele preaînalte, cântându-ți așa:

• Bucură-te, că mintea ai întrarmat-o cu trezvia;
• Bucură-te, că trupul tău feciorelnic a iubit curăția;
• Bucură-te, că ochii la rugăciune către cer ai înălțat;
• Bucură-te, că lacrimile izvorâte pământul l-au udat;
• Bucură-te, gură care Rugăciunea lui Iisus neîncetat ai rostit;
• Bucură-te, gâtlej istovit care lauda la cer o ai suit;
• Bucură-te, că pieptul cu durere pentru păcate ți-l băteai;
• Bucură-te, că inima ta pentru Domnul o zdrobeai;
• Bucură-te, că întreg trupul tău, sălaș Duhului s-a sfințit;
• Bucură-te, că rugăciunea lăuntrică și mângâierea Harului ai primit;
• Bucură-te, că în răpire multă vreme cu Domnul în unire ai petrecut;
• Bucură-te, căci cu această mângâiere întărindu-te, și mai mult te-ai nevoit;

Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 5. Harul s-a retras după o vreme, Cuvioase, și mult te-ai ostenit ca în uscăciunea părăsirii ce pentru adeverirea credinței se dă, să sporești nevoințele și să nu deznădăjduiești, că plăcut este Domnului sufletul neleneș. Așa petrecând – în mângâieri și în părăsiri – și neslăbind cu duhul, cântai Mângâietorului: Aliluia!

Icosul 5. Iubit-ai ascultarea desăvârșită, ca pe una ce este cea mai mare virtute și care de orice primejdie ferește pe împlinitorul ei. Astfel, ascultător fiind de Starețul Daniil, ai căutat după porunca lui un împreună-nevoitor, ca să nu fii vătămat de ispitele în viețuirea singuratică după aflarea harului; iar Domnul ți l-a descoperit pe monahul Arsenie la praznicul Schimbării la Față și frați de nevoință v-ați făcut, iar noi lăudăm ascultarea ta așa:

• Bucură-te, canon al ascultării duhovnicești;
• Bucură-te, cel ce primejdia neascultării vestești;
• Bucură-te, că pe înălțimea Atonului ca pe Tabor la praznic ai mers;
• Bucură-te, că în adâncul inimii tale lucrarea rugăciunii nu s-a șters;
• Bucură-te, că Lumina Taborului frate întru nevoință pe Arsenie ți l-a descoperit;
• Bucură-te, că astfel neînșelat de întunecatul vrăjmaș Stăpânul te-a păzit;
• Bucură-te, că roadele ascultării de părintele tău bune foarte s-au arătat;
• Bucură-te, că mai târziu a sta în ascultare pe toți i-ai îndemnat;
• Bucură-te, însoțire din lucrare sfântă și binecuvântată;
• Bucură-te, îndoită nevoință cu dragoste de Dumnezeu lucrată;
• Bucură-te, că rânduiala cu acrivie ai păstrat;
• Bucură-te, că Arsenie, văzând nevoințele tale s-a bucurat;

Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 6. Încă de la început văzând Arsenie monahul dorul și nevoințele tale pentru Domnul, stareț al lui te-a numit, ascultător de tine făcându-se și harul Domnului pe amândoi acoperindu-vă. Astfel v-ați îmbărbătat în vitejia duhovnicească, unul adică prin agerimea minții, iar altul prin tăria trupului rană diavolului pricinuind, iar noi lăudăm pe Domnul, Cel ce minunat a lucrat prin voi, cântând: Aliluia!

Icosul 6. Jugul lui Hristos cu bărbăție l-ai purtat, Părinte, împotrivindu-te aspru tuturor patimilor trupului care cu război drăcesc veneau asupra ta fără cruțare, dar mult s-a bucurat sufletul tău când tunderea întru monah o ai primit, împreună cu numele unuia dintre bătrânii tăi. În smerenie și în dragoste de aproapele sporeai când te cleveteau cei ce nu pricepeau nevoințele tale, iar de la noi primește aceste cântări:

• Bucură-te, că prin harul ascultării dascăl ai ajuns;
• Bucură-te, că în îngerescul chip ai fost tuns;
• Bucură-te, că vrăjmașul te-a aruncat în marea patimilor;
• Bucură-te, că Împărăteasa cerurilor te-a scos la limanul mângâierilor;
• Bucură-te, înălțimea trezviei;
• Bucură-te, adâncul smereniei;
• Bucură-te, că ai simțit urgia diavolului;
• Bucură-te, că te mângâia cu har mila Stăpânului;
• Bucură-te, că prin multă osteneală trupul ți-l munceai;
• Bucură-te, că ale vrăjmașului fierbințeli cu sudorile tale le stingeai;
• Bucură-te, că împotriva diavolului mucenicește te-ai războit;
• Bucură-te, că și plată și cunună de mucenic ai dobândit;

Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 7. Luminare de la Domnul trimite-ne, Părinte, și darul înțelepciunii dă-l cântăreților tăi, precum oarecând Iosif cel de demult dat-a fraților săi grâu din belșug. Că venim smeriți către ajutorul tău ca la un părinte iubitor, cum te-ai și arătat în lume celor care cereau povățuirea ta, ca să îți cântăm cu mulțumire: Aliluia!

Icosul 7. Mulțime de credincioși au primit viețuirea ta, Părinte, mult har dobândind de la Domnul. Astfel, prin povețele tale mulți au ales să petreacă în viețuirea îngerească, obști de rugăciune întemeind în lume. Dar și în Sfântul Munte mulți monahi s-au adunat în jurul tău, văzându-ți viețuirea; iar Domnul a arătat în tine adevărat dascăl ce din cercare povățuiește, căci nimic nu făceai fără a primi încredințare de la Dumnezeu prin rugăciune; de darurile tale și noi bucurându-ne, îți cântăm așa:

• Bucură-te, pom bine răsădit în Grădina Maicii Domnului;
• Bucură-te, dulce rod care saturi pe cei ce caută scăpare din căile păcatului;
• Bucură-te, dascăl iscusit ce povățuiești cu înțelepciune;
• Bucură-te, că pilda vieții tale prin ucenicii tăi a luminat înteaga lume;
• Bucură-te, povățuitor cucernic care rânduielile obștii cu acrivie le-ai păzit;
• Bucură-te, Părinte, care prin fiii tăi de pretutindeni, pe mulți i-ai odihnit;
• Bucură-te, mărgăritarul pustiei care strălucești prin virtuțile părintești;
• Bucură-te, candelă nestinsă care arzi pentru cele dumnezeiești;
• Bucură-te, a toată ispita biruitorule;
• Bucură-te, a toată greșala îndreptătorule;
• Bucură-te, locașul Duhului curățit cu post și priveghere;
• Bucură-te, că sânge și lacrimi ai vărsat, nedând trupului nicio mângâiere;

Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 8. Nici ispitele nu au slăbit, Părinte, dar nici nevoințele pe care le lucrai cu dragoste pentru Domnul, iar neputințele trupului și bolile trecându-le cu vederea, ziceai că precum firea aprigă ți-a fost, așa se cade să-ți fie și lupta spre omorârea omului cel vechi. Din vreme în vreme cu mângâierile Harului Domnul bucurându-te, noi luând nădejde spre adevărata nevoință, cântăm: Aliluia!

Icosul 8. Obște s-a adunat în jurul tău, Cuvioase, în ascultare și în neîncetată rugăciune învățând-o a petrece, căci așa ajunge ucenicul dumnezeu după har; iar de la Domnul dobândind harul osebirii duhurilor, fiecăruia ai dat cuvânt de întărire și de învățătură, pildă arătând cu viața ta; și statornicind rânduială ce neschimbată o ai păstrat, de mari daruri și ei s-au umplut, pentru care te lăudăm așa:

• Bucură-te, că prin cuvintele tale duhovnicești pe mulți ai îmbogățit;
• Bucură-te, că mulți dobândind lucrarea rugăciunii, la cer s-au suit;
• Bucură-te, folositorul celor ce adevărata viețuire căutau;
• Bucură-te, că cei însetați de cele sfinte, izvor viu în tine aflau;
• Bucură-te, slava rugătorilor;
• Bucură-te, rană de mult plâns demonilor;
• Bucură-te, cărare spre cer a celor ce petrec în ascultare;
• Bucură-te, îmbărbătarea celor ce stau în ispite cu răbdare;
• Bucură-te, leac duhovnicesc al patimilor;
• Bucură-te, doctorie care după amărăciune umpli de dulceața sfinților;
• Bucură-te, cel ce ai cercat toate nevoințele;
• Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu virtuțile;

Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 9. Patimile trupului le-ai supus Duhului, Părinte, și cu mulțimea de daruri primite de la Domnul, pe ucenicii tăi i-ai povățuit cum să biruiască patimile din rădăcină. Și întrarmați cu Sfânta Împărtășanie la Liturghiile de fiecare noapte, i-ai învățat să slăvească pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul 9. Ritorii cei cu meșteșug în cuvânt rămân ca niște pești fără de glas, că nu se pricep a spune, Părinte, cum cel bolnav, făcând ascultare, s-a tămăduit prin hrană simplă și prin puțin pește sărat, iar nu prin doctori, sau cum pe teologul înșelat, simțind duhoare, l-ai vădit rătăcit, că socotea zidirea lumii un basm izvodit de cei necredincioși. Multe alte asemenea lucrări ai avut, pentru care te lăudăm așa:

• Bucură-te, că preoții din obștea ta în fiecare noapte îngerește liturghiseau;
• Bucură-te, că prin ascultarea desăvârșită ucenicii tăi te mângâiau;
• Bucură-te, că în fiecare zi de primirea Sfintei Împărtășanii te îndulceai;
• Bucură-te, că și darul de a proroci îl aveai;
• Bucură-te, pământ bine-roditor al Sfântului Munte;
• Bucură-te, că ai odrăslit pomi bine încărcați cu roade multe;
• Bucură-te, că te-ai învrednicit a lua și darul vindecării;
• Bucură-te, că din smerenie puneai tămăduirea pe seama ascultării;
• Bucură-te, văditorule al patimilor și al înșelării;
• Bucură-te, stâlp neclintit al privegherii și al răbdării;
• Bucură-te, că te purtai aspru cu ucenicii tăi ca să le izgonești părerea de sine;
• Bucură-te, că de blândețe fiind plin, în ascuns vărsai lacrimi mulțime;

Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 10. Silirea firii de mari daruri și pe ucenicii tăi i-a învrednicit, că simțeau ajutor de Sus în ascultările cele istovitoare de trup care se făceau ușoare și neostenitoare, de care lucru minunându-ne, în deplină smerenie și bucurie petreceau. Iar noi, ca și dânșii, ne minunăm aflând că tăria lor venea din lacrimile pe care le vărsai pentru ei din dragoste părintească, pentru aceasta cântăm: Aliluia!

Icosul 10. Și în lume mult rod ai adus, Cuvioase, obștile tale și pe credincioși întărind prin scrisori, povățuind, mustrând, mângâind și învățându-i pe toți să primească voia Domnului, Cel Ce pe toate bine le rânduiește. Din ele și noi aflăm mângâiere și ne minunăm de darurile tale și tresăltând duhovnicește îți cântăm așa:

• Bucură-te, al isihiei iubitorule;
• Bucură-te, al dragostei de ea povățuitorule;
• Bucură-te, descoperitorul ascunselor uneltiri diavolești;
• Bucură-te, arătătorul mângâierilor cerești;
• Bucură-te, că n-ai slăbit nevoințele după aflarea harului;
• Bucură-te, că nici de retragerea lui nu ai dat bucurie, prin deznădejde, vicleanului;
• Bucură-te, că cei ce îți urmează viețuirea, cu darurile tale se îmbogățesc;
• Bucură-te, că lupți împreună cu noi până când dracii slăbesc;
• Bucură-te, al celor bolnavi și osteniți mângâiere;
• Bucură-te, al iubitorilor de feciorie ocrotitor;
• Bucură-te, care ne scapi de duhul curviei;
• Bucură-te, că ne faci să vedem în noi și alte duhuri ale necurăției;

Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 11. Trupeasca osteneală, nestricarea pravilei de rugăciune, viața înfrânată și mai presus de toate, călăuzirea de către un povățuitor duhovnicesc, acestea ai învățat, după o viață de nevoință, a fi cele ce îl apropie pe om de Dumnezeu; ucenicii tăi care cu acrivie au ținut acestea toată viața, casnici Domnului s-au făcut. Departe de neascultare păzește și pe cei ce îți cântă: Aliluia!

Icosul 11. Țărână a luat Domnul și după chipul și asemănarea Lui a zidit pe om, de aceea ai învățat, Părinte, că de nu se va socoti cineva pe sine țărână, nu poate deveni făptură nouă de Dumnezeu lucrată, în care să odihnească harul Său. Din viața și învățăturile tale luând folos, te lăudăm cu aceste smerite cântări:

• Bucură-te, apostole care prin epistole ucenicii îți povățuiai;
• Bucură-te, că harul și rugăciunile tale odată cu scrisoarea trimiteai;
• Bucură-te, mângâierea celor răniți cu păcatele;
• Bucură-te, sfetnic al celor ce vor să-și mântuiască sufletele;
• Bucură-te, cu îngerii și cu sfinții petrecătorule;
• Bucură-te, cu patimile și cu diavolii luptătorule;
• Bucură-te, că al mântuirii coif l-ai avut podoabă capului;
• Bucură-te, că te-ai întrarmat cu sabia Duhului;
• Bucură-te, că te-ai înveșmântat cu platoșa dreptății;
• Bucură-te, că ai încălțat picioarele tale, gata fiind pentru Evanghelia păcii;
• Bucură-te, cel care cu adevărul mijlocul ți-ai încins;
• Bucură-te, că luând pavăza credinței, săgețile aprinse ale diavolului le-ai stins;

Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 12. Urând patimile, înainte de pământescul sfârșit nepătimitor ai ajuns, Părinte, iar mult istovitul tău trup suferind din pricina bolilor de care niciodată nu te-ai grijit, afla mângâiere în harul ce se revărsa din belșug. Starea bărbatului desăvârșit o ai ajuns, iar însăși Împărăteasa cerurilor pe care o ai iubit ți-a vestit adormirea și bucurându-te ai cântat: Aliluia!

Icosul 12. Văzând că ziua mutării tale cea dorită a venit, dar ceasul întârzia, a îngăduit Domnul ca satana să te cearnă pentru ultima dată, ca să nu te încrezi în tine însuți. Cu deznădejdea fiind ispitit și înșelare socotind înștiințarea primită de la Maica Domnului, ai ales a te smeri; și biruind gândurile de întristare, încă o cunună ți-ai agonisit și în chip liniștit s-a mutat sufletul tău către Domnul, de însăși Maica Sa fiind luat la cer în ziua praznicului cinstitei sale Adormiri. Dar trecerea ta bucurie de Înviere a pricinuit ucenicilor tăi care erau atunci de față și care ți-au cântat așa:

• Bucură-te, Părinte cuvios care pentru viața veșnică neîncetat te-ai gătit;
• Bucură-te, sfânt dascăl, care prin fericitele tale nevoințe Harul Duhului Sfânt ai primit;
• Bucură-te, al rugăciunii învățător și călăuzitor;
• Bucură-te, al celor ce se roagă, grabnic folositor;
• Bucură-te, că Doamna îngerilor te-a mutat la cer în ziua Praznicului mutării ei;
• Bucură-te, că Înviere și nu amarul despărțirii au simțit ucenicii tăi;
• Bucură-te, că până la ultima clipa a vieții ai fost ispitit;
• Bucură-te, că și neputințele bolilor fiind, biruitor ai ieșit;
• Bucură-te, că binecuvântarea ta a încununat pe ucenicii tăi;
• Bucură-te, că înainte de a-ți da sufletul cu pace, ai prorocit ce va fi cu ei;
• Bucură-te, că viața ta ai închinat-o Tatălui și Maicii Domnului;
• Bucură-te, că ai iubit și ai cinstit pătimirile Fiului;

Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 13. Zicem ție: O, mare între Părinți, Cuvioase Iosif, cădem înaintea icoanei tale cerând luminare minții spre a găsi călăuzitor duhovnicesc iscusit, nelenevire în lucrarea poruncilor, bărbăție duhovnicească în lupta cu patimile, ascultare lucrătoare prin iubire și dragostea de aproapele pe care tu ai avut, ca să nu ne aflăm rușinați la înfricoșătorul Tron al Judecății în vremea ieșirii noastre, ci gustând încă de aici unirea cu Dumnezeu, să înălțăm cântarea vrednică: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Ales din pântece fost-ai, Cuvioase Părinte, de vederi dumnezeiești… și Condacul întâi: Al isihiei iubitor și dascăl preacercat, al rugăciunii ne-ncetate strălucit lucrător…

Rugăciune către Sfântul Cuvios Iosif Isihastul pentru înnoirea vieții prin pocăință

Sfinte Părinte Iosif, iată că viața mea a ajuns în durerile cele atotcuprinzătoare ale sufletului și nu găsesc nici un făgaș de izbăvire dintru această împotmolire. Vicleșugurile nesimțirii, ale minciunilor și ale fățărniciilor din mine au zdrobit puterile omului lăuntric, prăvălindu-mă cu totul în temnița cugetelor și a poftelor materialnice. Nu găsesc nimic de care să mă prind și să mă ridic din tăvălirea în obiceiul cel rău și ucigător de suflet. Pentru aceea mă îndrept către tine, dumnezeiescule Iosif, năzuind la chipul tău cel plin de strălucirea harului și îți cer cu umilință să te faci și pentru mine fulger si luminare a conștiinței ca, întru milostiva strălucire a venirii Duhului Sfânt, să văd întru mine semințele cele otrăvite ale păcatului. Cu hărnicia ta cea sfântă, scoate-mă din negura fărădelegii și, întorcându-mă spre Dumnezeu, dă-mi a purcede întru ocrotirea ta pe calea cea strâmtă a Evangheliei și a Crucii. Curăță-mă de întunecarea pe care am adus-o în lume prin neputințele și fărădelegile mele, iar pe cei pentru care am fost pricină de sminteală, luminează-i, înnoiește-i și-i tămăduiește cu puterea cea dătătoare de viață a rugăciunilor tale. Pogoară asupra mea răcorirea cea binecuvântată a lacrimilor de pocăință ca, nimicindu-se bârnele judecării semenilor, să îmi văd măsura și neputința și să nu mă socotesc a fi drept și bun, făcându-mă astfel asemenea mormintelor văruite. Pecetluiește-mă și pe mine cu binecuvântarea ta cea lucrătoare ca să port întru răbdare tot ceea ce Domnul va aduce asupra mea spre tămăduire, curățare și înnoire nemincinoasă, ca astfel să gust și eu din osteneala cea miluitoare, dintru care se nasc toți cei care caută a vedea slava Împărăției Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin!

Rugăciune către Sfântul Cuvios Iosif Isihastul a celui care vrea să cunoască smerenia

Sfinte Părinte Iosif, pământul inimii mele s-a bătătorit din preaumblarea gândurilor și a vătămărilor drăcești și iată că, dintru a mea învoire și înșelare, m-am făcut rob al morții și al stricăciunii veșnice. Cumplită este această învârtoșare și întunecare, însă iubind păcatul, iată că acum mi s-a dat a purta zăbala propriilor fapte. Curăță, Sfinte Iosif, inimile noastre cu apele cele bogate ale cunoștinței lui Dumnezeu și plinește lipsurile și neputințele noastre în multele necazuri care ne împresoară. Tu ești sfântă adăpostire a celor care sunt prigoniți în lume, dar însetează după Domnul, pentru aceea ne și ridici din descumpăniri și tulburări sufletești, ajutându-ne să pricepem că trebuie să trecem prin toate, pentru a putea îmbrățișa și noi durerile lumii și a gusta o prea-mică firimitură din neasemuita smerenie și dragoste a Domnului Hristos. Înnoiește-ne și pe noi întru pomenirea lui Dumnezeu și mărturisirea înaintea Sa, ca astfel să învățăm cum vine și lucrează întru oameni prospețimea cea dumnezeiască a pogorârii Sfântului Duh. Învață-ne și pe noi osteneala pentru curăția inimii și tămăduiește-ne de bolirea cea rea a evlaviei nelucrătoare și de fariseismul cel de toate zilele. Și fie ca, prin mijlocirile tale, încă din această viață să ne vedem așa cum ne vede Domnul și întru El să îmbrățișăm pe tot omul, ca și întru noi să se plinească gândul Său cel dintâi pentru om, izvodit din sânul Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin!

Rugăciune către Sfântul Cuvios Iosif Isihastul a celui ce voiește a-I urma lui Hristos

Din hăurile cele cumplite ale păcatului și ale morții, ne scoți cu rugăciunile tale cele arzătoare, văzătoare și curățitoare, Sfinte Părinte Iosif, și toți cei care și-au îndreptat către tine suspinurile te-au aflat a fi podoabă a frumuseții veșnice, înțelepciunea lucrătoare a harului lui Dumnezeu și izvorâtoare de pocăință. Cuprinde-mă și pe mine în puterea cea dumnezeiască a Evangheliei și a Crucii și învață-mă a fi ucenic și a-mi tăia voia cea neghioabă și oarbă, dar a nu face acest lucru întru îndulcirea cea spurcată a slavei omenești, ci în Duh și în Adevăr, spre a se pecetlui și întru mișcările mele sufletești smerenia Fiului, Care a făcut ascultare de Tatăl ca toți deopotrivă să dobândim intrare pe calea dumnezeieștii înfieri. Învrednicește-mă și pe mine de ucenicia si mucenicia întru ascultarea de poruncile Domnului, căci trupul iubind cele văzute, care îi aduc grabnică îndulcire, iute se leapădă de purtarea Crucii, înturnându-se de la dragostea cea pentru Dumnezeu și pentru aproapele. Pentru aceea te rugăm, Sfinte Iosif, nu trece cu vederea puținătatea, nestatornicia și sărăcia noastră lăuntrică, ci temeluiește și întru noi duh osârduitor și înțelepciune lucrătoare. Îndestulează-ne cu pacea Duhului Sfânt și umple-ne de veselia belșugului pomenirii lui Dumnezeu, ca astfel să-și dobândească alinare și odihnă tot suspinul nostru întru cuvântul pe care Domnul Hristos l-a grăit pe Cruce, zicând: ”Săvârșitu-sa!” (Ioan 19, 30). Amin!

Rugăciune către Sfântul Cuvios Iosif Isihastul a celui care caută rugăciunea de toată vremea

Ca un temerar al Duhului ești cunoscut în Biserica lui Hristos, dumnezeiescule Iosif al Peșterii, căci cu asprimea nevoințelor tale ai purtat flamura biruinței lui Hristos asupra lumii, iar nouă ne-ai descoperit, prin lucrarea rugăciunii tale de toată vremea, vitejia cea dumnezeiască a celor care se fac neînfricați în Dumnezeu. Nu trece cu vederea neputința si netrebnicia noastră sufletească si trupească, ci cu pecetea duhului tău, însemnează-ne alcătuirea omului celui lăuntric, dăruindu-ne răbdare în suferințe, necazuri și prigoane fățișe ori tăinuite. Iconomisește tu ca durerile cele multe și istovitoare de fiecare zi, care mi-au cuprins deopotrivă sufletul și trupul, să mi se prefacă în albie în care curg suspinurile cele adânci ale inimii, iar pe acestea fă-le să se adune în șuvoiul cel viu și minunat al rugăciunilor tuturor celor care au văzut și văd în vecii vecilor fața lui Dumnezeu. Te rog, Sfinte Iosif, nu mă lăsa să fiu zdrobit cu totul de durere și să mă fac întocmai ca un dobitoc necuvântător care geme în chinul său, însă fără de puterea cuvântului dată firii omenești. Primește suspinurile cele tainice și nenumite ale inimii și le dă tu putere cuvântătoare, ajutându-mă a-mi trăi toată frângerea și zdrobirea lăuntrică înaintea Domnului Hristos, El Însuți venind întru mine și purtând pe umerii Săi preaputernici si atotsmeriți toată crucea răutăților, fărădelegilor și relelor moșteniri care s-au împletit cu darul Vieții, întru care mi-am purtat până acum zilele pământești. Prefă tu în rugăciune toate răsuflările, toate privirile și toate mișcările mele sufletești sau trupești, ajutându-mă să nu mai ascund nimic de Domnul, ca astfel El Însuși să vină întru mine și să-mi trăiască viața, iar eu să fiu cuprins în taina cea mare a venirii Sale întru om, care e preamărită întru firea omenească prin Numele Său și strigarea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune către Sfântul Cuvios Iosif Isihastul pentru dobândirea vitejiei sufletești

Nu te-ai cruțat nici o clipă în nevoințele tale, minunatule Părinte Iosif, căci aprins fiind cu văpaia cea dumnezeiească a Duhului Sfânt, te-ai avântat în nevoințe mai presus de închipuirea noastră, a celor cu totul slăbănogiți de păcat. Iar Domnul, sporind cu harul Său bărbăția ta, te-a purtat în lupta cea nevăzută, făcându-te biruitor asupra vicelșugurilor morții și ale nălucirilor celor de multe feluri plăsmuite de mândrie. Pentru aceea ai și dobândit putere izbânditoare asupra dracilor, Însuși Domnul împodobindu-te cu duhul înțelepciunii și al cârmuirii întru Adevăr. Ajută-mă și pe mine, neputinciosul și nepriceputul, să mă isprăvesc în gustarea și cuprinderea cea după putere a dragostei lui Dumnezeu, ca astfel să pot a mă vedea în întregime și să nu-mi mai spoiesc fărădelegile lăuntrice cu îndulcirile cele tăioase ale nădăjduirii în cugetarea trupească și materialnică. Stârpește tu, Sfinte Iosif, toate roadele cele amarnice și cumplite ale nenumăratelor mele răutăți prin care i-am smintit, tulburat și vătămat pe cei care Îl caută pe Dumnezeu, făcând să piară întru ei semințele cele sfinte ale credinței, nădejdii și dragostei. Și fie ca multmilostiva ta dragoste să lucreze spre înțelepciunea noastră, ca în această viață să te avem lumină a bucuriei care ne adumbrește cu strălucirea veșnicei blândeți, iar în cea viitoare să ne fii veselie a deplinei uniri cu toți Sfinții întru vederea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin!

Rugăciune către Sfântul Cuvios Iosif Isihastul a celui biruit de neputințe și întristări

Desăvârsirea cuvântului tău este una cu desăvârșirea faptelor tale, dumnezeiescule Părinte Iosif, căci mărturisirea cea cu putere a Duhului s-a izvorât întru tine din nenumărate lacrimi și sudori ale nevoințelor. Ridică-ne și pe noi, cei moleșiți și zăbavnici, către truda cea binecuvântată a iubirii de osteneală, căci iată, ne aflăm biruiți de neputințe, și ne curăță cu adeverire de orice nădăjduire în noi înșine. Dăruiește-ne și nouă îndrăzneală în rugăciune, celor care suntem opăriți de fierberea întru focul poftelor pătimașe, și, umplându-ne simțirea inimii cu cinstea cea nepieritoare care se dă din cercarea dragostei lui Dumnezeu, întipărește-ne în suflete tihna cea veșnică a Împărăției Cerurilor. Păzește-ne în vreme de mâhnire ori de prigoană cu acoperământul rugăciunilor tale, Sfinte Iosif, căci cugetul și voia noastră sunt grabnic plecare spre deznădăjduire, de vreme ce această bolire ne-a măcinat toată vlaga lăuntrică, ducându-ne până la secătuirea sufletească. Și fie ca, sub ocrotirea ta, să ne însănătoșim sufletește și, primind Trupul și Sângele Domnului cu credință și cu dragoste, să învățăm a prăznui întru trezvia minții, înveșmântându-ne cu limpezimea înfățișării înaintea Domnului în toate cugetele și simțirile noastre, spre a ne lăsa cunoscuți deplin de către Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin!

Rugăciune către Sfântul Cuvios Iosif Isihastul pentru vremea sfârșitului nostru pământesc

Pe chipul tău s-a pecetluit frumusețea cea de neuitat a venirii Sfântului Duh, Preacuvioase Părinte Iosif, iar voioșia ta cea tainică a păcii și a blândeții dumnezeiești care se revasră dintru tine, umple de nădejde și bucurie sufletele noastre înfrânte și roase de păcat. Cu milostivirea ta cea plină de mărinimie, fă să se sălășluiască și întru noi înțelepciunea cea lucrătoare a Evangheliei ca, încă din această viață, să dobândim o firimitură a mângâierii dumnezeiești a Sfântului Duh. Îngroapă întru mila ta mulțimea fărădelegilor noastre, și, străjuindu-ne cu privirea ta cea de Dumnezeu văzătoare dăruiește-ne răstimp de pocăință și îndreptare a vieții ca, dimpreună cu tine, toți să ne învrednicim a fi cinstiți și numiți cetățeni ai Ierusalimului Celui de Sus. Luminează-ne, Sfinte Iosif, toți pașii viețuirii pământești, ca astfel să ni se alcătuiască o cale către lărgirea inimii întru dragostea față de semeni. Și fie ca, prin puterea rugăciunilor tale, cuvintele Evangheliei să ni se facă reazem și cale către lărgimea întru bucurie a Împărăției Cerurilor, pe care să o gustăm încă de pe aici prin sălășluirea întru noi a lui Dumnezeu Cel în Treime închinat. Iar în vremea sfârșitului nostru pământesc, acoperă-ne cu bunătatea ta, Preacuvioase Iosif, ca pe unii care suntem prunci în cele ale Duhului și rânduiește ca trecerea noastră în veșnicie să ne fie spre mântuire și bucurie. De aceea și noi suspinăm către tine în cuvinte de rugăciune până când tot ceea ce este muritor va fi înghițit de viață prin puterea atotbiruitoare a Învierii din morți a Domnului Hristos, Dumnezeul-Om, prin Care am fost cuprinși toți în dragostea veșnică a Preasfintei Treimi. Amin!